Propunere legislativă pentru asigurarea plății creanțelor comerciale ale operatorilor economici de către instituțiile și autoritățile publice

Proiectul introduce o lege care stabilește termen obligatoriu de 30 de zile pentru plata facturilor de către instituții publice (art. 4). Prevede penalități automate pentru întârzieri (art. 5), mecanismul de constatare judiciară prin experți tehnici (art. 5), certificat de plată restantă cu valoare executoriu (art. 5), și răspundere subsidiară a Ministerului Finanțelor (art. 6). Modifică Legea 500/2002, 273/2006, Ordonanța 22/2002 și Legea 98/2016.

Motivarea inițiatorilor

Inițiatorii invocă că "întârzierile în plata facturilor de către instituții publice sunt un fenomen sistemic" care afectează IMM-uri și descurajează contractele cu statul. Susțin că lipsa termenelor ferme și a sancțiunilor "creează dezechilibru grav între părți" și generează "pierderi financiare semnificative pentru mediul privat". Proiectul se inspiră din Directiva 2011/7/UE și jurisprudența CJUE (Cauza C-63/08 Pontin vs. Luxemburg).

Rezumă forma inițială a proiectului, nu neapărat legea promulgată. Datele și cifrele menționate pot fi depășite; textul oficial e în PDF.